Etnologul Silviu Angelescu, director al Institului de Istorie a Artei din Bucureşti, a acceptat să ne vorbească despre importanţa poeziilor de dragoste, care ocupă un loc central în sfera temelor populare. La sat - Gura sobei a fost înlocuită cu televizorul

Etnologul Silviu Angelescu, director al Institului de Istorie a Artei din Bucureşti, a acceptat să ne vorbească despre importanţa poeziilor de dragoste, care ocupă un loc central în sfera temelor populare.

Specialistul ne spune că această lirică dezvoltă o tipologie internă specifică, foarte largă, concretizată de la lirica melancolică a dorului până la lirica exuberantă şi senzuală a confesiunii dragostei, dar şi la una satirică, plină de veselie.

BĂRBATUL NU ERA SFIOS. Putem considera că românul este pudic atunci când îi mărturiseşte sentimentele dragei sale? Nici vorbă, spune profesorul Angelescu zâmbind. “De regulă, bărbatul aminteşte fără reţinere în cântecele de dragoste despre formele feminine. Există forme mai discrete de afirmare a erosului, dar şi mai puţin discrete, cu o notă veselă. Această lirică este întotdeauna expresia unei senzualităţi puternice”.

În ceea ce priveşte felul în care românul din diferite zone ale ţării îşi exprimă dragostea aflăm că în interiorul aceleiaşi zone geografice sunt formule deosebite de exprimare şi abordare a sentimentului. “Sunt interpreţi mai puţin reţinuţi care îşi aleg formule mai directe şi alţii care se confesează mai voalat. Însă există o imensă diversitate”, explică profesorul Angelescu.

VATRA/ TV. Raportând slabele sau puţinele creaţii de astăzi la efervescenţa creatoare populară de altădată se poate vorbi de un regres? Mai există creaţie populară, fie ea de dragoste, fie având un alt registru? Am fi tentaţi să spunem că s-a pierdut forţa de creaţie în această sferă. Dar profesorul Silviu