La noi, lumea muzicală e în fierbere când e vorba despre Eurovision sau Mamaia, deoarece apariţia unui artist “pe sticlă” înseamnă creşterea reţetei pentru viitoarele spectacole.

La noi, lumea muzicală e în fierbere când e vorba despre Eurovision sau Mamaia, deoarece apariţia unui artist “pe sticlă” înseamnă creşterea reţetei pentru viitoarele spectacole. În ţările în care muzica nu e apanajul întreprinderilor mici şi mijlocii, ci este o ditamai industria, lucrurile stau diferit. În primul rând sunt discurile, care sunt însoţite de concerte, la început în cluburi, apoi în amfiteatre, stadioane sau festivaluri, în funcţie de cât de mult poate fiecare interpret/ grup să stârnească interesul publicului, iar turneele stabilesc şi consolidează dimensiunea artistului, în funcţie de numărul de spectatori, evident plătitori. Şi de cele mai multe ori cota este reflectată de topurile muzicale, adică de numărul discurilor vândute. Când vinzi discuri, dai concerte şi deci te ştie lumea, intri în atenţia specialiştilor. Urmează nominalizările şi eventualele premii, premianţii având un câştig evident, atât de imagine, cât şi financiar. La Brit Awards, Paul Mc Cartney a primit Premiul pentru întreaga activitate şi a şi cântat. Rezultatul? Vânzările ultimului album au crescut de cinci ori! Mark Ronson a fost desemnat Best Male. Cel mai recent disc are vânzări de 271 % şi tot aşa. Kylie Minogue – Best Interational Female – 242%, The Arctic Monkeys – Best British Album & Best British Group – 151%. Şi “urmările” de la Grammy Awards sunt spectaculoase: Herbie Hancock a ajuns pe locul 5 – de pe 159 – în topul Billboard, iar Amy Winehouse pe locul 2 – urcând de pe 24.

La noi, lumea muzicală e în fierbere când e vorba despre Eurovision sau Mamaia, deoarece apariţia unui artist “pe sticlă” înseamnă creşterea reţetei pentru viitoarele spectacole.

La noi, lumea muzical