Cupidonul autohton e un tanar voinic, chipes si foarte iubaret. In fiecare an, pe 24 februarie, se sarbatoreste Dragobetele, despre care se spune ca "saruta fetele" si care este un fel de Eros sau Sfantul Valentin de pe meleagurile noastre.
Celebrarea sa vine de pe vremea dacilor, atunci cand se spunea ca marca inceputul primaverii si al anului agricol. Natura revenea la viata, la fel ca si iubirea, toti locuitorii satelor considerand ca era momentul in care se reinnoia firea.
Dragobetele este cunoscut si sub numele de Dragomir, fiind considerat, in credinta populara romaneasca, fiul Babei Dochia. El a fost preluat de la vechii daci, care credeau ca este zeul petitor, ce oficia in cer, la inceputul fiecarei primaveri, nunta animalelor.
Mai tarziu, oamenii l-au considerat zeul dragostei, pentru ca ii ocrotea si purta noroc cuplurilor de indragostiti. Se spune ca tinerii care se cunosc pe 24 februarie, se vor iubi tot anul, legatura lor fiind considerata ca o logodna.
Dimineata de Dragobete era prilej pentru flacai si fete sa imbrace hainele de sarbatoare, sa se adune in centrul satului sau in fata bisericii. in cete, tinerii porneau, cantand, spre padure sau spre lunca, unde faceau focul, iar fetele adunau flori, pe care le puneau la icoane si apoi le foloseau la descantecele din dragoste. Daca vremea era urata, se strangeau in casa unuia dintre ei si se intindeau la jocuri si povesti.
Pe 24 februarie, satul punea la cale nuntile anului
Toti cei care participau la sarbatoare credeau ca vor fi feriti de boli. Dupa-amiaza, toti petreceau, jucau sau cantau, fiindca se credea ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului.in unele zone ale tarii, fetele nemaritate strangeau apa din zapada netopita sau de pe
