Maria Şarapova are un început de sezon formidabil. Cine îi va face faţă?

Nimic nu pare să se fi schimbat şi totuşi s-au schimbat multe. Pentru Maria Şarapova, anul 2008 poate fi cel al triumfului total. Are acelaşi joc, aceeaşi dorinţă imensă de a fi prima, aceeaşi atitudine pe teren, decisă, impunătoare, uneori frizînd agresivitatea, în toate sensurile cuvîntului. Calităţi care au dus-o, pe cînd era doar o puştoaică de 17 ani, spre titlul la Wimbledon 2004. "Are un timing extraordinar. Ştie cum să cîştige", o caracteriza Nick Bollettieri, în curtea căruia ajunsese la 8 ani, cu tatăl, Iuri, implorînd în stînga şi-n dreapta să-i bage cineva în seamă fata. "Pur şi simplu, nu are frică. Priveşte fiecare lovitură ca şi cum ar fi decisivă. Aproape că joacă din instinct", completează Robert Lansdorp, antrenorul care i-a imprimat linia de caracter cînd Maria avea 10 ani. "Nervi de oţel sau inocenţa tinereţii", încheia Boris Becker, cel care experimentase de trei ori gustul victoriei pe iarba londoneză.

Succesul abrupt a folosit şi a dăunat. Şarapova a avut apoi perioade remarcabile care au alternat cu altele cenuşii. Accidentări. O expunere publică vehementă, care i-a adus venituri impresionante din contracte de publicitate, dar care i-a închistat viaţa personală. Un tată protector pînă la severitate. A ajuns numărul unu mondial, prima rusoaică urcată pe întîia treaptă a clasamentului, însă mereu a avut de luptat cu numeroase adversare la fel de dispuse s-o detroneze. A cîştigat şi a pierdut, a făcut mai mult decît data trecută sau mai puţin, dar niciodată n-a abdicat de la principiul ei din teren, acela de a fi prima la minge, de a nu aştepta cadouri, de a-şi face singură punctele, de a ataca.

Acum, lucrurile par să se fi legat în modul cel mai fericit pentru Maria Şarapova. Un Australian Open fără set pierdut, pe durata căruia