Ce blestem o fi pe poporul asta sa ajunga, pana la urma, in acelasi loc din care a plecat. Revenirea lui Adrian Nastase in conducerea PSD - doar un interval de timp il desparte de sefia partidului si de candidatura pentru presedintia Romaniei - ne readuce la momentul 2004, la celebra confruntare dintre cei doi fosti comunisti Basescu si Nastase, unul reconvertit de la stanga la crestin-democratie, celalalt fidel inca stangii.
Lupta impotriva coruptiei si decomunizarea, cele doua procese asumate public de Traian Basescu, sunt in reflux, orice pas inainte este reversibil. Tergiversarea dosarelor penale ale demnitarilor - printre care se afla si acela al lui Adrian Nastase - si decizia ireparabila a Curtii Constitutionale in privinta CNSAS inverseaza sensul istoriei. Am intrat in NATO si UE pentru a ne scufunda, din nou, in nationalism.
Dupa Ceausescu, ne-am intors la Ion Iliescu, dupa Emil Constantinescu, tot la Ion Iliescu, dupa Traian Basescu riscam sa revenim la Adrian Nastase. Sau sa ne oprim la Traian Basescu.
Amandoi au crescut din aceeasi tulpina, chiar daca s-au dezvoltat diferit. Amandoi se ofera romanilor drept containere pentru frustrarile lor. Iar de la lingusirea alegatorilor practicata de Traian Basescu la aroganta lui Adrian Nastase este doar un pas.
Aparitia lui Adrian Nastase va anihila orice oferta politica concurenta, acesta avand capacitatea de a polariza optiunile antiprezidentiale. Liderul PSD si-a vazut moartea politica cu ochii si va lupta din rasputeri pentru recunoastere. Deja vazut. Va fi o infruntare intre anti-Basescu si anti- Nastase si vom alege raul cel mai mic.
Romaniei nu i se da sansa schimbarii, incarnata in SUA de Barack Obama. Ceva nou nu inseamna, in cazul nostru, neofilie, ci schimbare. Promisiunea schimbarii, repetata de fiecare partid pe rand in toate campaniile electora
