In SUA se vorbeste despre masuri de ajutare a unor persoane care nu pot sa achite ratele la case. Ai zice ca un asemenea demers este un non-sens intr-o economie de piata - mai ales pentru libertarieni, ca fundamentalisti ai pietei. Dar acest eveniment poate fi interpretat intr-un context mai larg, al judecarii cauzelor si implicatiilor crizei pietei ipotecare, ale crizei financiare internationale pe un plan mai larg. Aceasta criza aduce cu sine nu numai pierderi mari si schimbarea unor lideri (CEO) de organizatii economice. Ea arata cat de subrede sunt teze care, pana nu de mult, erau invocate ca definitorii pentru economia de piata. Cateva exemple sunt relevante in acest sens.

Sa luam problema realizarii echilibrului in economie. A accentua la extrem functionarea stabilizatorilor (corectorilor) automati echivaleaza cu recuzarea interventiei publice in momente critice. Cei care cred in functionarea perfecta a pietelor, implicit, nu agreeaza utilizarea instrumentelor de politica economica (moneda, buget public etc.) pentru evitarea unor dezechilibre majore. Ce se intampla acum in SUA, unde se incearca evitarea recesiunii printr-un stimul fiscal si relaxarea puternica a politicii monetare (in ciuda inflatiei in crestere) demonstreaza ca, in viata reala, cei care decid au o intelegere mai rotunda a metabolismului unei economii, chiar daca masurile adoptate sunt opuse unor presupozitii/teze afisate. Drept este ca aceasta nu inseamna ca ei nu pot comite erori majore.

Ce doreste sa faca Fed-ul (Banca centrala a SUA) in prezent se incadreaza si in gama de masuri care vizeaza sa apere stabilitatea sistemului financiar (bancar). Asa s-a intamplat si in 1998, cand Fed-ul a intervenit pentru salvarea fondului de investitii LTCM, existand pericolul de contaminare la nivelul sistemului bancar. Drept este ca injectii de lichiditate in economie pot amplifica ceea ce