Fondatorul PSD a dovedit că e mai puternic decât C orice revoluţie.

Puterea eternă a lui Ion Iliescu şi măiestria combinaţiilor lui Viorel Hrebenciuc sunt două stări de fapt în PSD devenite legendare. Revenirea lui Adrian Năstase a demonstrat că puterea lui Iliescu este mai tare decât aranjamentele lui Hrebenciuc. Revenirea lui Adrian Năstase a demonstrat că oricare ar fi numele acestui partid născut pe rămăşiţele PCR şi oricine s-ar afla formal la conducerea sa, el are un singur stăpân: Ion Iliescu.

Fondatorul PSD a dovedit că este mai puternic decât orice revoluţie şi orice tentativă de reformă. Iliescu a îngropat „revoluţia binelui“, numele dat de Mircea Geoană reformării PSD. Tot aşa cum în decembrie 1989 a îngropat revoluţia restaurând, prin intermediul FSN, eşalonul doi al PCR, temporizând evoluţia democratică în mlaştina tranziţiei. Pentru Iliescu este doar începutul revanşei. În 2005, copiii săi, cei pe care i-a făcut oameni şi le-a trecut cu vederea învârtelile, l-au „reformat“. După trei ani de eforturi, el a reuşit însă să-i îngenuncheze. Argumentul suprem al lui Iliescu a fost că, „de trei ani, partidul, în loc să crească, scade“. Ce nu a spus este că PSD a scăzut datorită unor decizii eronate la care el însuşi a participat. Cea mai importantă este suspendarea preşedintelui Băsescu, idee iniţiată de Iliescu. În al doilea rând, el a contribuit din plin la imaginea PSD de partid care sprijină guvernul PNL; atât prin declaraţii, dar mai ales prin susţinerea făţişă a lui Tăriceanu contra moţiunii de cenzură a lui Geoană.

Lipsa de autoritate a echipei Geoană i se datorează în mare măsură lui Iliescu. Dincolo de indeciziile şi ezitările lui Geoană, Iliescu a subminat constant autoritatea conducerii PSD. Toate aceste lucruri au făcut ca PSD să scadă. Dar pentru el nu contează acest lucru. Pentru că Iliescu urmăreşte doar prel