Deoarece evenimentele politice se succed cu repeziciune in fata noastra si ne afecteaza in mod direct, atat ca si comunitate cat si pe fiecare individ in parte, consider ca este necesara o abordare ampla si responsabila a acestora si in acelasi timp sa fie tratate din mai multe puncte de vedere. Datorita experientei politice si administrative pe care am acumulat-o de-a lungul celor 18 ani de activitate in interesul comunitatii noastre, voi incerca sa abordez un subiect deosebit de delicat si in acelasi timp important in raport cu interesele Romaniei dar si cu interesele comunitatii noastre si anume "problema Kosovo". Asadar, pozitia Romaniei fata de declaratia de independenta de la Pristina, poate fi considerata corecta sau nu daca o privim din doua puncte de vedere: unul sentimental si unul pragmatic. Din punct de vedere sentimental, nerecunoasterea independentei Kosovo de catre institutiile statului roman a fost o pozitie corecta, aceasta pozitie fiind argumentata de afinitatea istorica reciproca si recunoscuta intre cele doua state de-a lungul anilor. Astfel, inca din secolul XV Biserica Ortodoxa Romana a fost condusa in anumite momente de ierarhi de origine sarba care au marcat in mod evident evolutia relatiilor de buna vecinatate intre cele doua state. Adeseori se spune in popor ca Romania are doi buni vecini, Serbia si Marea Neagra. Pragmatic vorbind, Romania trebuia sa aiba o pozitie in ton cu majoritatea statelor din Comunitatea Europeana din care facem parte. Cred ca actuala clasa politica, in special Ministerul de Externe dar si Serviciul de Informatii Externe, nu este suficient de pregatita pentru luarea unor decizii de o asemenea importanta care pot aduce Romaniei atat beneficii cat si deservicii si a lucrat " dupa ureche" pentru ca un asemenea act politic trebuia anticipat si analizat in concordanta cu pozitia statelor membre U.E. si NATO. Toate ace