23 Februarie – Pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei

Sfântul Policarp s-a nascut pagân. Sfântul loan Evanghelistul l-a adus la lui Hristos si l-a botezat. In copilaria sa, Policarp a ramas orfan, iar o nobila femeie vaduva, Calista, în urma unei vedenii, l-a luat la dânsa si l-a crescut ca pe fiul ei. Înca din copilarie Policarp era pios si milostiv si voia cu râvna sa imite viata Sfântului Vucol, Episcopul Smirnei de atunci. Acesta l-a hirotonit presbiter pe Policarp, iar înainte de a muri l-a desemnat ca pe succesorul sau la scaunul Episcopal din Smirna. El primise de la Dumnezeu darul facerii de minuni si a scos diavolul dintr-un rob al unui print, apoi cu rugaciunile sale a oprit un incendiu groaznic care se pornise în cetatea Smirnei. Vazând acestea, pagânii îl socoteau pe Episcopul Policarp ca pe unul dintre zei, caci el a facut sa vina ploaie în vreme de seceta, vindeca boli si avea darul proorocirii. Apoi a primit mucenicia în timpul împaratiei lui Marcus Aurelius. Cu trei zile înaintea mortii, Sfântul Policarp a proorocit: „În trei zile, voi fi aruncat si ars în foc pentru numele Domnului si Dumnezeului meu lisus Hristos”. si cu adevarat, dupa trei zile a fost prins de soldati si târât în fata judecatii, iar el a strigat: „Sa fie aceasta voia Domnului si Dumnezeului meu!”. Când judecatorul l-a sfatuit sa se lepede de Hristos si sa recunoasca zeii Romei, Policarp a zis: „Eu nu pot da ceea ce este mai bun, pe ceea ce este mai rau!”. Cu deosebire evreii îl urau pe Sfântul Policarp si voiau cu tot chipul sa obtina sa fie ars de viu. Cînd l-au legat de rug, el s-a rugat lui Dumnezeu multa vreme. Era foarte batrân, cu pletele albe ca argintul si fata stralucitoare ca a unui înger. Cei de fata au vazut cum limbile de foc îl înconjurau fara sa îl atinga si înspaimântati de acest semn dumnezeiesc, judecatorii pagâni au porunci