CAZUL "CRISTINA" ● Acuzaţii cu argumente şubrede
"Cea mai plauzibilă ipoteză" – aşa numesc anchetatorii din România concluzia, adevărată sau falsă, pe care "flerul" lor o pune într-un dosar. Odată pusă, ea trebuie însă susţinută cu probe. Iar procurorii şi poliţiştii le caută într-un joc ilogic, de la efect înspre cauză.
CAZUL "CRISTINA" ● Acuzaţii cu argumente şubrede
"Cea mai plauzibilă ipoteză" – aşa numesc anchetatorii din România concluzia, adevărată sau falsă, pe care "flerul" lor o pune într-un dosar. Odată pusă, ea trebuie însă susţinută cu probe. Iar procurorii şi poliţiştii le caută într-un joc ilogic, de la efect înspre cauză.
Căutarea probelor în momentul în care se pleacă de la o idee preconcepută, de la o "prezumţie de vinovăţie", este, în cele mai multe dintre cazuri, deficitară. Începând de la cercetarea la faţa locului şi până la expertizele realizate de specialişti, anchetatorii vor fi subiectivi şi, inevitabil, vor sări peste etape importante. O demonstrează probele administrate în faza de urmărire penală din dosarul "Cristina", care n-au reuşit să convingă nici instanţa de fond, nici curtea de apel.
CFL DE AMATORI. Dubla achitare a principalului suspect s-a bazat în primul rând pe "greşelile făcute de organul de urmărire penală în cursul cercetării locului faptei, cât şi pe probele administrate în cauză, care pun sub semnul îndoielii faptul că inculpatul Radu Alexandru este autorul crimei asupra soţiei sale". Prima eroare reţinută de judecători a fost, de fapt, un viciu de procedură. Potrivit Codului de Procedură Penală, procurorul trebuie să facă cercetarea locului faptei în prezenţa martorilor asistenţi. Laurenţiu Bratosin, cel care s-a ocupat iniţial de cazul "Cristina", a avut un singur martor – pe administratora vilei, Nadia D. "Potrivit art. 129 alin. 2, Cod Procedur
