Dincolo de istoria şi prezentul invocate în eseul "O lume fără islam" din Foreign Policy România nr. 2, viitorul relaţiilor dintre Occident şi lumea islamică depinde şi de noile

Dincolo de istoria şi prezentul invocate în eseul "O lume fără islam" din Foreign Policy România nr. 2, viitorul relaţiilor dintre Occident şi lumea islamică depinde şi de noile realităţi din societăţile musulmane. Faimoasa clash of civilizations nu este doar o paradigmă intelectuală, iar rădăcinile confruntării trebuie identificate, nu ignorate.

Care este locul Occidentului şi care este locul lumii arabe în lume? Vestul înseamnă civilizaţie, iar lumea arabă înseamnă petrol şi islamism? Este lumea de azi dominată de ciocnirea între civilizaţii? Pe orice poziţie ne-am situa în legătură cu această problemă, ajungem la o contradicţie. Deci trebuie să fie ceva în neregulă cu întrebarea pusă. Percepţia existentă în Occident, ca şi în lumea arabă cere o sinteză. Dacă credem că omologii noştri din lumea arabă (sau din altă parte) fac acelaşi lucru ca şi noi, au aceleaşi valori şi împărtăşesc aceleaşi nevoi ca şi noi, atunci ne înşelăm. Ce putem face este să căutăm paradigmele cele mai interesante din punct de vedere politic.

Morală politică

Marile emoţii în lumea arabă nu sunt o noutate. Ele continuă să fie foarte puternice atunci când arabii şi musulmanii văd la televizor traumele Palestinei sau Irakului. Noi sunt unele evoluţii politice. De exemplu, la ultimele alegeri din Palestina, Hamas a mizat pe o platformă de bună guvernare şi pe etalarea unei integrităţi mai mari în respectarea promisiunilor şi evitarea corupţiei. Palestinienii vedeau în Hamas un răspuns mai eficace la ocupaţie şi expansiune colonială.

Cred că arabii vor susţineîntotdeauna, într-un fel sau în altul, actele de autodeterminare. Mişcarea politică naţionalistă arabă, atunci când a fost creată d