- Istoric - nr. 38 / 25 Februarie, 2008 Referindu-se la "Florile raului", cartea lui Charles Baudelaire, aparuta sub ingrijirea lui Geo Dumitrescu, cu o prefata de Vladimir Streinu, daruita de tatal ei, in copilarie, Ioana Pavelescu scria, recent, in "Romania literara": "…am inceput sa ma mir. Cum se putea ca un singur lucru sa fie inteles in atatea feluri? Cum de nu semanau unele cu altele, din moment ce plecau din acelasi model?" Ca unul care am tradus la viata mea foarte putin, din limba rusa, as putea sa-mi pun si eu aceleasi intrebari care, la urma urmelor, se refera, fara tagada, la perfectibilitatea traducerii. Nu sunt cunoscator al limbii engleze, asa ca imi este foarte greu sa recurg la o comparatie a echivalentelor lingvistice, multumindu-ma cu o rezultanta, nu inainte de a ma intreba: "clonarea" sa fie idealul traducerii, ca unica "justificare pentru existenta" textului rezultat? Desigur, raspunsul unui cititor detasat, in acest caz, poate fi dificil. Nu si al domnului Nicolae Dan-Cetina, autorul traducerii din limba engleza a cartii "Ziua cea mai lunga: 6 iunie 1944", parte din trilogia scriitorului Cornelius Ryan, care mai cuprinde si "Un pod prea indepartat" (tentativa Aliatilor de a incheia cel de-al Doilea Razboi Mondial, in 1944, prin operatiunea de desant aeropurtat in spatele liniilor germane, in vederea capturarii podului de peste Rin, la Arnhem, soldata cu mari pierderi, si "Ultima batalie", asaltul pentru capturarea Berlinului. Intr-un fel, relatari despre durere, disperare, dezamagire, suferinta, infrangere si victorie. Pe care trebuie, daca nu sa le stii, sa le simti, pentru a le reda intr-o alta limba. Gandindu-ma la toate acestea, am incercat sa ma conving cum traducerea imi poate oferi acele stari, redate veridic, ale zilei de 6 iunie 1944, fatidica pentru Al treilea Reich al lui Hitler. Pentru a reda febrilele pregatiri, intr-un angrenaj