• Comuna Grajduri este un paradis fiscal pentru cei de etnie rroma, incat nici Fiscul nu a reusit sa-i oblige sa plateasca darile catre stat sau primaria locala • In schimb, copiii romanilor, scolari europeni ca si parintii lor, trudesc zilnic nu sa cultive ceva, ci pur si simplu sa se deplaseze de la o casa la alta sau de acasa la scoala si inapoi • "Nici microbuzul pentru copii nu poate veni pana in sat, asa ca elevii merg pe jos vreo sase kilometri pana in comuna Grajduri, la scoala, zi de zi. Avem o femeie care trebuie sa faca dializa de trei ori pe saptamana, iar oamenii o ajuta sa mearga pana la sosea, unde i se face dializa. De la Revolutie, in acest sat nu s-a facut nimic, e prapad cum arata drumurile", a precizat Claudiu Iurascu • Daca este vreun caz grav, ambulanta nu poate urca pana in sat • "Avem foarte multe datorii de recuperat pentru ca avem o comunitate de rromi care nu a platit nici un fel de impozit. S-au adunat in jur de 8 miliarde de lei vechi. Nici cei de la Finante n-au putut recupera banii datorati bugetului de stat. Noi am plecat cu aceasta problema cam de prin anii 1992 - 1993. Cat despre executori... Cine sa execute? Cine are curajul?", a aratat Constantin Zamfirache, primarul din Grajduri
Carbunarii, din satul cu acelasi nume din comuna Grajduri, traiesc nu in epoca de piatra, ci in cea a saraciei, care s-ar mai putea chema si epoca pamantului. Aici, lumea nu mai vrea pamant si urla sa scape de el, caci a napadit pana si in case. Elevii nu pot fi transportati la scoala din comuna deoarece microbuzul nu are cum ajunge in sat. Daca, din nefericire, ar interveni un caz urgent, omul trebuie coborat pana la sosea, vreo 4-5 kilometri. Cat tine vremea rea, practic, pe ulitele satului nu se vede om care sa nu fie inarmat cu cizme de cauciuc, singurele arme cu ajutorul carora se poate trece prin sat fara a ramane imobilizat in dru
