Exact in zilele in care Kosovo isi proclama independenta - acceptata de puterile occidentale si respinsa de Rusia, cu diviziunile stiute in cadrul Uniunii Europene -, tancurile turcesti avansau in nordul Irakului in incercarea de a-i zdrobi definitiv pe rebelii kurzi din PKK. Exista un Kosovo independent, ba poate va exista chiar o Albanie Mare, dar nu exista si nici nu sunt semne ca va exista vreodata un Kurdistan independent si liber, cu atat mai putin "mare". Si nici un Tibet independent, "mare" si liber. Exista popoare care "au drepturi", precum kosovarii sau palestinienii, recunoscute de marile puteri sau macar de unele, si alte popoare, precum tibetanii, kurzii, tamilii - care nu au. Nici istoria, nici "cicatricile" lasate de opresiune, nici vitejia stramosilor, nici realizarile culturale - cine ar indrazni sa compare din acest punct de vedere Tibetul cu Kosovo? - nu explica aceste mari diferente. Ce le explica? Petrolul arab, puterea Chinei, in fine, importanta Turciei in dispozitivul de aparare al Occidentului, pe de o parte, si insignifianta strategica a Serbiei, pe de alta parte. Pe de alta parte, cineva ar putea spune ca sarbii au ratat dreptul de a avea in granitele statului lor un Kosovo fie si autonom, din pricina ororilor pe care le-au comis impotriva albanezilor in vremea lui Milosevici, care le-a retras acestora orice umbra de autonomie. De acord, sarbii au comis intr-adevar orori inescuzabile, dar atunci de ce mai au un drept analog chinezii in Tibet sau mai ales rusii in Cecenia? Toata lumea stie raspunsul: Rusia sau China sunt mari puteri, in vreme ce Serbia - nu. Mai rau, Serbia s-a confruntat direct cu marile puteri occidentale si a pierdut cateva razboaie. Nu exista alta explicatie autentica pentru situatia lor. A invoca "dreptul international" pentru a-i sustine e oricum lipsit de sens pentru o tara care si-a terorizat sistematic minoritatile.