Ne place sau nu, presa din Romania are o istorie impartita in cicluri de cate patru ani, sincronizate cu cele electorale. Daca la Televiziunea si Radioul publice aceasta corespondenta e o pacoste data de legi insuficiente, in companiile private, dependenta e mai subtila. Prin 1996, dupa victoria Conventiei, Ringier, cel mai temerar si masiv investitor in media acelor vremuri, se punea pe cumparat si lansat noi titluri. In anul 2000, povestea se incheia prost, cu plecarea general managerului danez si inchiderea sau vanzarea catorva dintre ziare si reviste. 2008 e si el un an pe cat de bisect, pe atat de electoral. Iar viitorul presei se deduce din "epoca Tariceanu". Ca sa nu plictisim cititorul cu cifre, e suficient sa spunem ca presa romaneasca este in momentul de fata impartita in cinci mari grupuri private: Sarbu-CME, Voiculescu, Ringier, Patriciu si Vintu. Valoarea de piata a unui business ca primele trei este, undeva, intre 500 de milioane si un miliard de euro. Profiturile pot depasi 50 de milioane, mai ales la operatiunile TV. Cifra de afaceri si profitul sunt premise ale viitorului. Sârbu-CME: creste, dar nu neaparat in Romania. Fondatorul a fost numit Chief Operating Officer la compania-mama din America. Absenta creatorului de media din tara poate insemna ca "generatia Pro" a cam ajuns la maturitate si ne rezerva putine surprize. Profitul operatiunilor va creste, cu siguranta, dar eventual prin scaderea costurilor si deci a calitatii. Influenta politicului: lucrurile care au fost puse pe seama lui Sarbu acum cativa ani (relatari prietenoase cu PSD contra reesalonarea TVA-ului restant, de cateva zeci de milioane) par a fi de domeniul trecutului. "Imperiul Sarbu" e prea profitabil in prezent. Daca nu cumva dorinta de profit nu va fi prea mare. Voiculescu: detestat de toata lumea, are a doua mare televiziune si al doilea mare cotidian. Face o multime de bani si