Intamplari autentice marturisite de oameni care L-au cunoscut pe Dumnezeu, aflandu-se in preajma mortii
1. Femeia inviata
Aceasta poveste am ascultat-o intr-o seara de iarna, de la un prieten satmarean, pe nume Dumitru Zimbru. Ne aflam la o indepartata manastire de maici din apusul tarii: Manastirea Teghea. Din pricina ninsorilor nemiloase din ultimele zile, doar cativa mireni se incumetasera intr-acolo. Stateam amandoi in afara asezamantului manastiresc, intr-o bisericuta neincalzita, inconjurata de camp, camp alb si nemarginit. Prin peretii de lemn auzeam vuietul naprasnic al vanturilor infuriind zapada si, ceva mai departe, cantecul abia deslusit al calugaritelor adunate la vecernie. "O femeie care a murit si a inviat", spunea Dumitru Zimbru. Un "caz" incredibil. O cunostea de mult pe femeia in cauza (traieste si astazi), ii este prieten apropiat si, de fapt, un fel de "ucenic". Numele ei este Olga Raileanu si din clipa in care a intalnit-o, i s-a schimbat viata. Avea o "putere formidabila a rugaciunii", lucru confirmat de insasi stareta Emanuela a Manastirii Teghea, pe care aceeasi femeie o impinsese catre calugarie. "Erau vremuri cand nu-mi gaseam locul, calea, linistea. Si dansa mi-a spus: "Maine vom merge amandoua la Techirghiol, la un duhovnic mare. Si el iti va spune un cuvant care-ti va schimba destinul". A doua zi, doar privindu-ma o data, parintele Arsenie Papacioc mi-a zis ca alta cale pentru mine nu este decat manastirea. Si, intr-adevar, asa a fost." Dar iata uluitoarea poveste a Olgai Raileanu, relatata de Dumitru Zimbru:
S-a nascut in anul 1946, intr-un satuc din zona Botosanilor. A facut studii, s-a maritat in orasul Constanta, avea o functie de conducere intr-o intreprindere. Nu se gandea aproape deloc la Dumnezeu, era o femeie cocheta, n-avea alta grija decat cea a serviciului, a casei si a sotului ei. In toamna anului