Daniel Sandru In acelasi colt de pagina, scriam saptamana trecuta despre cum se da PSD de ceasul mortii pentru a se transforma intr-un cenaclu. Nu doar prin revigorarea lui Adrian Paunescu si-a instrumentului sau propagandistic de extractie comunistoida, ci si prin readucerea in vitrina de partid a unor figuri perimate, precum Miron Mitrea si Adrian Nastase. Ambii cu apucaturi totalitare, ambii cu tinichele de cozile prinse-n usa DNA. Observ ca, intre timp, ceea ce identificam atunci ca reprezentand doua etape in procesul de blocare a reformei organizationale a PSD a suportat o inversiune, la Consiliul National de la finalul saptamanii trecute rolurile de prim plan ale lui Nastase sI Mitrea fiind statuate. Urmeaza deci ca, in ideea "strangerii randurilor", si Paunescu sa-si gaseasca locul cuvenit, asa cum i s-a propus / promis la Geoagiu Bai. Pana atunci, insa, ceea ce mai pot observa este ca restaurarea grupului statuar Nastase-Mitrea are deja anumite reverberatii in teritoriu, inclusiv la Iasi, unde fostul-baron-local-si-inca-senatorul Ion Solcanu s-a grabit sa prinda, "la plesneala" sau "la lipitura", un rol de figurant.
Adica sa fie si el acolo, undeva, la baza soclului restauratiei pesediste. Trec peste ipocrizia - pe care, probabil, "batranul edec" de la Iasi o porecleste "pragmatism" - amendata deja de propriii sai colegi de filiala, si care consta in lingerea blidelor in care a scuipat prin 2005. Nu pot insa trece peste nesatul pe care-l dovedeste, inca o data, cel caruia intreg judetul Iasi ar trebui sa i se ridice in cap pentru impotenta politica pe care-a demonstrat-o (atunci cand a fost vorba, desigur, de interesul public, iar nu de cel privat) in cu mult prea multii ani de cand este parlamentar. Din punctul de vedere al acestui nesat, Ion Solcanu este un personaj aproape hobbesian, unul de dinaintea contractului social, carevasazica de
