Într-o zi, o fostă colegă de-a mea, de la un alt job, avusese o dilemă: “Fată”, mă întrebase, “de opt martie e ziua mamei sau ziua femeii? Că eu nu ştiu”. Apoi mă strivise cu ochii ei surprinzător-sugestivi, aşteptând un răspuns pe bune.
Într-o zi, o fostă colegă de-a mea, de la un alt job, avusese o dilemă: “Fată”, mă întrebase, “de opt martie e ziua mamei sau ziua femeii? Că eu nu ştiu”. Apoi mă strivise cu ochii ei surprinzător-sugestivi, aşteptând un răspuns pe bune. Privind-o, n-am putut să râd. Pentru că încântătoarea ei dilemă era cu totul şi cu totul sinceră. În ciuda bunătăţii care-mi caracterizează sufletul, i-am râs în nas şi am împrăştiat întrebarea ei mai departe. De fapt, în ziua de opt martie, sărbătorim... ăăă... sărbătorim.
De exemplu, am aflat de la ştirile proteve că una de la ţară îşi sărbătorea în avans ziua femeii cu văr-su lu' fiu-său şi fiu-său a surprins-o sărbătorind, şi atunci i s-au întunecat minţile (lu' fiu-său) care acesta a luat un cuţit (îl purta la cingătoare sau l-a găsit în bucătărie ???) şi l-a înjunghiat pe văr-su cu, precis, treizeci şi patru de lovituri de cuţit. Foarte frumos. Doar că proteve a calificat totul drept o “crimă pasională”. Mă rog.
Pe urmă am aflat de alte şi alte omoruri şi accidente rutiere, motiv pentru care am fost fericită că n-am ieşit pe drumuri, că am stat foarte în casă (doar puţin am ieşit, dar aproape de casă, unde am văzut doi tineri care mergeau clătinat şi vorbeau despre nişte fete care au dispărut la un moment dat). Jurnalele astea cu multe crime şi accidente pe DN1, cu copii căzuţi de la etaj şi mame adulterine îmi trezesc setea de mai mult. Vreau mai mult sânge! Vreau negru-n faţa ochilor! Vreau mai multe omoruri şi nelegiuiri, hai, măi, chiar atât de puţin ne puteţi da? Păi eu pentru ce plătesc cablul ??? Vreau lacrimi şi păruieli, înjunghieri şi violuri! Apropo,
