Proclamarea independentei fata de Serbia a provinciei Kosovo (pe 17 februarie a.c.) a provocat, in Romania, un seism emotional.
Kosovo este "leaganul istoric" al statului sarb. Pe campiile kosovare s-au dat bataliile ce au marcat pentru multa vreme soarta Balcanilor. Componenta etnica a provinciei indica insa ca, actualmente, elementul sarb este minoritar (10% din populatie), preponderenta apartinand albanezilor. Sarbii ortodocsi au pierdut, in timp, competitia proportiilor etnice, un rol major in aceasta "infrangere" jucandu-l politica lui Tito, conducatorul comunist al fostei Iugoslavii. Tito a blocat reintoarcerea sarbilor alungati de razboaie in provincie, pentru ca se visa conducatorul unei federatii comuniste a Balcanilor, ce trebuia sa includa si Albania. Kosovo, dominat de etnici albanezi, trebuia sa fie o "punte" spre statul albanez invecinat. Caderea comunismului si destramarea Iugoslaviei au gasit Kosovo ca o provincie autonoma a Republicii Serbia. Incurajati de aceste evenimente si sprijiniti de Albania vecina, kosovarii au inceput sa reclame o autonomie sporita si, apoi, independenta. Politica de forta a ultimului conducator comunist al "micii Iugoslavii", S. Milosevici, le-a favorizat tentativele, mai ales dupa ce "fratii de credinta" din lumea islamului au inceput sa trimita fonduri, arme si chiar "voluntari" care sa lupte alaturi de gruparea paramilitara a albanezilor kosovari, UCK.
Proclamarea independentei provinciei Kosovo a starnit printre majoritatea politicienilor si "analistilor politici" romani reactii aproape isterice. In Romania, in special in sud-estul provinciei istorice Transilvania, traieste o puternica minoritate maghiara (8% din populatia tarii). Ca si conationalii lor din Ungaria, maghiarii romani au acumulat un puternic sentiment de frustrare dupa caderea Imperiului Austro-Ungar, cand - prin vointa populatiei majorit
