Neuropatiile periferice reprezintă un capitol vast şi greu abordabil al practicii medicale. Dificultatea nu constă în stabilirea diagnosticului, care generic e uşor de făcut, ci în precizarea etiologiei, a cauzei, fără de care nu se poate face un tratament corect şi eficient.
Neuropatiile periferice reprezintă un capitol vast şi greu abordabil al practicii medicale. Dificultatea nu constă în stabilirea diagnosticului, care generic e uşor de făcut, ci în precizarea etiologiei, a cauzei, fără de care nu se poate face un tratament corect şi eficient.
În general, bolnavul se prezintă la medic pentru durere, care este descrisă de obicei ca o senzaţie de arsură, intensă şi persistentă, care nu e legată de mişcare sau de efort şi deseori se agravează noaptea, tulburând somnul pacientului. Ea apare iniţial la nivelul extremităţilor, la mână sau picior, progresând ulterior pe braţ sau coapsă.
Durerea este asociată cu sensibilitate la atingere, amorţeală, furnicături, tremurături, lipsă de coordonare a mişcărilor, slăbiciune musculară. În timp, bolnavulpierde sensibilitatea locală, nu mai poate efectua mişcări – la început complexe, apoi chiar şi pe cele simple – lucru care împreună cu durerea violentă ajunge ca practic să îl incapaciteze.
Cauzele neuropatiilor sunt extrem de variate: traumatismele prin accident, cădere, sport sau chiar microtraumatismele repetate, de exemplu o anumită poziţie nefiziologică sau mişcări repetate, cum ar fi utilizarea tastaturii calculatorului, precum şi tumorile pot da o neuropatie care afectează de regulă un singur nerv.
Diabetul reprezintă cea mai frecventă cauză de neuropatie, aproape o jumătate din suferinzii de diabet prezentând această complicaţie în perioada evoluţiei bolii. Alte cauze sunt:deficienţa de vitamine B, etilismul, anumite boli autoimune – lupus, sindromul Guillaine-Barre, polia
