Pe nimeni nu mai cutremura frica de cutremure. Anuntat cu pompa de multe ori de diversi vraci, marele cutremur n-a venit.
Iar intarzierea lui pare sa justifice si optimismul generalizat si tonul dramatic si insinuant cu care sunt prezentate seismele din alte zone geografice. La randul lor, seismologii, pana acum prudenti si zgarciti cu estimarile, spun ca e posibil ca in urmatorii patru ani sa se inregistreze ceva mai mult decat micile balbaieli tectonice de pana acum. Desigur, nu trebuie sa fim fatalisti. Nici catastrofici, insa pericolul exista si nu ar trebui ascuns si nici minimalizat. Periodic, ne reamintim ca posibila scandenta seismica se apropie, doar ca, in afara de imbarbatari, glume si birocratie alarmista, asa, sa ne creasca adrenalina, nu am prea facut nimic sa o infruntam. Statisticile si rapoartele administratiilor locale referitoare la nivelul de pregatire al infrastructurii pentru a face fata cutremurelor au inghetat la situatia de acum cativa ani. Nimeni nu se preocupa sa le aduca la zi.
Acum mai bine de zece ani se facea in Bucuresti o evaluare a rezistentei constructiilor. Raportul acelei investigatii sumare, facuta mai degraba pentru a stinge temerile populatiei decat pentru a rezolva situatia, a stabilit ca patru sute de cladiri vor cadea la primul seism mai puternic. Nu e mult - vor spune unii, desi statistica ne plaseaza pe locul doi in Europa, dupa Lisabona. Doar ca, probabil, nicaieri in lume reabilitarea cladirilor nu se face atat de lent. Administratia spune ca din cauza locatarilor care se tem ca, daca vor parasi locuintele, se va inventa o metoda sa fie expropriati si trimisi in periferia orasului, la confort trei. Ei nu parasesc locuintele si lucrarile de consolidare se fac cu familia tinand de vitrine si oglinzi, sa nu le sparga picamerele. Au fost reabilitate 20 de blocuri. In ritmul acesta, trebuie sa asteptam 80 de
