Cand Romania a primit portofoliul multilingvismului in Comisia Europeana, carcotasii au denigrat mandatul spunand ca este neinsemnat. Intre altele, criticii socoteau importanta prin prisma banilor alocati (care, la peste 1 miliard de euro, nu-s putini), pentru ca reprezinta un buget relativ mic in constelatia portofoliilor "grele". Ce nu reiese insa din ecuatia financiara este importanta limbilor pentru identitatea Europei. De fapt, gestionarea alchimiei multilingvismului poate, in timp, face sau desface Europa. Deviza Europei, de "unitate in diversitate", trebuie intai sa rezoneze practic. Ideea se traduce prin unitatea valorilor fundamentale (libertate, drepturile omului, egalitatea sexelor etc.) declinata in expresii culturale diferite, fiecare egala celeilalte. Dar, in domeniul lingvistic - nivelul cel mai de baza intr-o Europa in miscare -, ideea de "unitate in diversitate" devine un oximoron, o imposibilitate, caci diversitatea impiedica unitatea. Cum poate deveni functional un sistem cu 23 de limbi oficiale, fara a crea o adevarata babiloniada? Si, pe de alta parte, cum te poti intelege fara a ceda tentatiei de a elimina din prea-plin, pentru a ajunge la mult ravnita unitate? Se cauta, deci, "cvadratura cercului"... Provocarea este sa comunicam, prezervand, in acelasi timp, toate limbile. Nu stiu sa existe o solutie-miracol, dar un raport recent, propus de un grup de scriitori si filosofi europeni (din care cu onoare am facut parte), a propus cateva solutii pentru ca multilingvismul sa poata consolida Europa, si nu sa o subrezeasca. (Pentru versiunea integrala - inclusiv in romana! - vezi: http://ec.europa.eu/education/policies/lang/languages_en.html). Raportul pleaca de la premisa ca engleza, ca limba internationala, este din ce in ce mai necesara, dar, in acelasi timp, din ce in ce mai putin suficienta. (Avand multi locutori, ea nu mai confera un avantaj com