Pe 17 februarie 2008, in Europa a aparut un nou stat, Kosovo, situat in imediata vecinatate a UE. Ministrii de Externe ai celor 27 de state membre ale UE s-au intalnit a doua zi la Bruxelles pentru a lua o pozitie comuna cu privire la actul unilateral al autoritatilor de la Pristina. La 20 februarie, trei dintre cele mai importante institutii ale UE (Parlamentul, Comisia si Consiliul de Ministri) au dezbatut in comun noua situatie aparuta in Balcani. Angajamentul UE de a contribui la stabilizarea Balcanilor de Vest prin trimiterea unei forte a Politicii Europene de Securitate si Aparare (PESA), numirea unui Reprezentant Special al UE in Kosovo si cooperarea cu KFOR, ONU, OSCE si alti actori internationali erau aspecte deja cunoscute cu privire la planurile de viitor ale Uniunii in legatura cu acesta regiune. Ceee ce se astepta era o hotarare care sa clarifice situatia creata de pozitiile diferite pe care statele membre le asumasera in legatura cu proclamarea independentei Kosovo inaintea datei de 17 februarie. Finalul reuniunii CAGRE (Consiliul Afaceri Generale si Relatii Externe al UE) a adus o declaratie care permite "fiecarui stat membru sa decida conform practicii dreptului national si international cu privire la relatiile pe care le vor intretine cu Kosovo". Intalnirea de la 20 februarie a reafirmat angajamentele asumate de Uniune prin Agenda Thessaloniki 2003 (integrarea Balcanilor de Vest in UE) si a facut precizari suplimentare cu privire la modul in care schimbarea aparuta legata de statutul Kosovo trebuie interpretata pe viitor. In acest sens, Dimitrij Rupel, presedintele Consiliului de Ministri, a precizat ca "situatia Kosovo este unica, deoarece comunitatea internationala a transformat pentru 9 ani aceasta provincie intr-un protectorat din motive umanitare". Asa cum era de asteptat, statele UE s-au impartit in doua tabere: cele care recunosc independenta