Exploatate la maximum de propaganda primilor ani ai “dictaturii proletariatului”, şantierele au fost ulterior asociate cu “obsedantul deceniu”. Brigadieri, muncă voluntară, depăşirea normelor, o ţară nouă, entuziasm.
Exploatate la maximum de propaganda primilor ani ai “dictaturii proletariatului”, şantierele au fost ulterior asociate cu “obsedantul deceniu”. Brigadieri, muncă voluntară, depăşirea normelor, o ţară nouă, entuziasm. În lipsa unor aparate de măsură, dăruirea miilor de oameni care au lucrat la Bumbeşti-Livezeni sau în Lunca Prutului este, în egală măsură, dificil de probat, ca şi de infirmat. Însă dincolo de propaganda susţinută de regim la cele mai înalte cote prin presă ori literatură, de pe urma muncii a mii de oameni pe şantierele naţionale ale tineretului au rezultat lucrări de infrastructură utilizate şi astăzi.
Construcţii gigantice. România deceniului cinci copia în toate domeniile modelul patentat în URSS cu două-trei decenii înainte. Primul război mondial şi războiul civil produseseră distrugeri uriaşe în răsărit, iar ambiţiile noilor lideri de la Kremlin erau mari. În timpul primului cincinal sovietic începuse construcţia canalului Baltica-Marea Albă. I-au urmat canalele Moscova-Volga şi Volga-Don. Pretutindeni în imensitatea spaţiului sovietic, “omul nou” se lupta cu natura potrivnică. La începutul anilor ’50, Editura Cartea Rusă oferea publicului din România traducerea unor lucrări precum “Epoca construcţiilor gigantice” sau “Pe urmele aplicării experienţei sovietice”. La sfârşitul lunii ianuarie 1948, Comisia Ministerială pentru Redresare Economică şi Stabilizare Monetară anunţa deschiderea a şase mari şantiere “de interes naţional”, care aveau să funcţioneze alături de altele, mai mici, de interes local. Acestea vizau construcţia a două linii ferate – Bumbeşti-Livezeni şi Salva-Vişeu –, reamenajarea cur
