Nicuşor este elev în clasa a V-a, la o şcoală din cartierul bucureştean Ferentari. Până acum a luat doar premiul întâi şi visează să ajungă informatician.
1 /.
La Bucureşti, Nicuşor, un copil cuminte şi inteligent, a avut ghinionul să înveţe într-o şcoală din Ferentari. În Oradea, un tânăr dintr-un centru de plasament adună diplome în concursurile judeţene şi naţionale. Sunt doar doi dintre copiii care fac din greutăţile vieţii borne ale drumului spre un viitor mai bun.
Olimpicul din cartier
Pentru un copil premiant de la o şcoală din Ferentari, viaţa pune mai multe piedici în calea succesului. Drumul spre şcoală al unui elev de aici e printre gropi şi e înţesat de imagini gri, dintr-un cartier despre care se mai aude doar când e vorba despre vreo bătaie între găşti sau când se întrerupe curentul din cauza facturilor neplătite. Dar, din fiecare generaţie, vreo 3-4 elevi ajung la olimpiade, pe faza municipală. Acolo se miră unii de pe la şcoli mai cu moţ cum de pot să fie elevii din Ferentari nişte fiinţe bine educate. Nicuşor Nedelcu e unul dintre copiii care stârnesc uimire.
Şcoala şi problemele
Uneori, dimineaţa, caloriferele de la Şcoala nr. 148 din Ferentari prind ritm lăutăresc. Ţevile poartă mai departe bătăile, de la etaj, până jos, la cancelarie. Dăscălimea se mai supără, dar n-ai ce-i face: mulţi dintre elevi vin din familii de muzicanţi, sunt romi, în jur de 20%, după statistici, iar profesorii au decis ca măcar orele de muzică să-i mai ţină pe la şcoală. Instituţia de învăţământ nu are gard. În curte aruncă gunoaiele „anumite categorii de persoane“, după cum spun profesorii.
Dar şcoala are, în schimb, un colectiv de profesori decişi să-i ajute pe copiii din zonă să termine măcar opt clase. Deşi doar vreo 25% dintre ei ajung la o facultate. Restul urmează, cel mai probabil, o
