Dumitru Dragomir cutreieră în mare fudulie fotbalul. Se simte bine în pielea lui câtă vreme îşi vorbeşte singur. Despre merite şi despre reuşite. Numai că una-i una, alta-i alta.

Dumitru Dragomir cutreieră în mare fudulie fotbalul. Se simte bine în pielea lui câtă vreme îşi vorbeşte singur. Despre merite şi despre reuşite. Numai că una-i una, alta-i alta. Ce-şi spune singur nu prea se mai potriveşte cu ce zice lumea asta care, şi ea, s-a făcut a dracului. åi mai slobozi la gură pariază că pasul cocoşului care-i caracteriza tinereţea ţanţoşă şi bine gradată nu mai are apăsarea de odinioară. Că i s-ar fi defectat şi cucurigu. Dă ora exactă cu aproximaţii nepermis de largi, confundă deseori acordurile stingerii cu cele ale deşteptării. Nu-i număr cadenţa lui Mitică, nu-i măsor apăsările şi nici nu mă interesează cum funcţionează cucurigul altuia. Observ ce face Mitică şi îl simt panicat. A luat câteva azimuturi greşite, din încăpăţânare n-a frânat la timp, iar eforturile ieşirii din încurcătură îi sleiesc de autoritate. Aşa se întâmplă întotdeauna când nu sesizezi din ce parte bate vântul. Îţi putrezeşte cravata. Mitică a intrat în război cu Lupescu pentru o cauză care nu-i aparţine. Marele Corleone trăieşte de această dată dezonoarea de a fi simplu actor într-un joc în care alţii au făcut cărţile. A fost împins din spate cu dibăcie de buldozerele lui Marian Iancu. Dirijorul de altădată a devenit simplă trompetă. Vorbeşte ca ecoul, pe cuvintele altora. Scenariul conflictelor care fac lumea fotbalului să foiască este uşor de citit. Noua gardă de la FRF îşi asumă tot mai autoritar responsabilităţile organizării competiţiilor interne. Preluarea comisiilor de disciplină şi de apel, controlul asupra corpului de observatori ai fluieraşilor, scoaterea delegării arbitrilor de sub influenţele colaterale au produs efecte. Din rafturile buticului de la LPF a dispărut c