Afluxul de cereri din partea investitorilor pentru dezvoltarea de parcuri eoliene nu poate fi absorbit de sectorul energetic românesc. Creşterea prognozată a consumului de energie la nivel mondial, existenţa unor resurse limitate de combustibili, escaladarea preţurilor petrolului şi gazelor, impactul covârşitor al procedeelor clasice de producere a energiei asupra mediului au adus în prim-plan necesitatea investiţiilor în surse alternative de energie. Uniunea Europeană şi-a
Afluxul de cereri din partea investitorilor pentru dezvoltarea de parcuri eoliene nu poate fi absorbit de sectorul energetic românesc.
Creşterea prognozată a consumului de energie la nivel mondial, existenţa unor resurse limitate de combustibili, escaladarea preţurilor petrolului şi gazelor, impactul covârşitor al procedeelor clasice de producere a energiei asupra mediului au adus în prim-plan necesitatea investiţiilor în surse alternative de energie. Uniunea Europeană şi-a regândit întreaga politică energetică, punând accent pe nevoia creşterii ponderii energiei produse din surse regenerabile de la mai puţin de 7%, în anul 2006, la 20%, în perspectiva anului 2020. Dintre toate sursele alternative de energie, cea eoliană a cunoscut cea mai puternică dezvoltare. Se poate vorbi de un adevărat boom al investiţiilor în instalaţii eoliene.
Numai anul trecut, la nivel mondial s-au instalat capacităţi eoliene totalizând 20 GW, ceea ce a însemnat o creştere de 31% comparativ cu realizările din 2006, se arată într-un raport prezentat luna aceasta de Consiliului Mondial al Energiei Eoliene (CMEE). Ţările care s-au detaşat anul trecut prin dimensiunile noilor capacităţi eoliene instalate au fost Statele Unite, China şi Spania. Europa a rămas liderul pieţei de energie eoliană, deţinând, la sfârşitul lui 2007, aproape 61% din total
