Epilog. Saraca, se impopotoneaza cu disperarea unei curve pensionate din cauza somajului tehnic. Peste carnurile flescaite trage o rochita croita din vorbele lui Geoana, peste ridurile de expresie pune un strat gros de fond de ten marca "Pesede Camoflage Cream", iar la git isi atirna un colier din toate anticipatele ratate in trei ani. Degeaba. E mereu sedusa si abandonata pe soseaua de centura a politicii. Sperantele i s-au transformat in zoaie si de unde la inceput credea ca isi va gasi alesul pe cale naturala, acum ii e tot mai clar ca nimeni nu vrea sa se incurce cu ea nici macar pentru o nenorocita de ora in toaleta parlamentului. Le-a spus-o in fata, ma Geoana, ma Tariceanu, ma Hrebe, ma Bocule, sint o biata motiune de cenzura imbatrinita in rele si pe deasupra dependenta de prozacul consiliilor voastre nationale, m-am saturat. Imi dau eu demisia in locul vostru si ma apuc sa militez pentru anticipate la termen. Sa vedeti si voi cum e!
Cind un guvern mic in Parlament, dar mare in conturi si promisiuni, incapabil, dar bun de gura si abil de mina, nu vrea sa-si dea demisia si sa-si continue in privat activitatea de punere pe butuci a liberalismului trecut si viitor, solutia e inscrisa in ADN-ul politicii democratice. Si poarta un singur nume: motiune de cenzura. La rindul ei, motiunea de cenzura contine in genele ei o chestie care se numeste alegeri anticipate. Acesta este motivul pentru care o motiune de cenzura se hotaraste greu, se scrie usor si nu se voteaza niciodata.
Istoria ultimilor doi ani ne arata urmatorul fenomen: cu cit se vorbeste mai mult despre o motiune, cu atit decesul ii este mai sigur. Horcaiala lunga e garantia ca ultima suflare va fi imperceptibil de scurta. Iar cind despre ea vorbesc Mircea Geoana si PSD, se poate spune cu certitudine ca nici copulatia nu a avut loc.
Situatia din ultima luna este, vorba ra
