- Extern - nr. 40 / 27 Februarie, 2008 Asa cum era de asteptat, subiectul Kosovo a starnit discutii, pasiuni, argumente si contraargumente. Dincolo de pozitiile politice obligatorii sau conjuncturale ramane realitatea unui nou teritoriu independent pe harta Europei. Kosovo a facut primii pasi incurajat de unele dintre cele mai puternice natiuni, spre ceea ce generic numim noua ordine globala. Incurajat sau impins de la spate, este greu de precizat in acest moment. Din punct de vedere al comportamentului principalilor actori internationali, traim o perioada pe care o putem asemana cu cea care a precedat disolutia autoritatii Societatii Natiunilor. Spun acest lucru pentru ca, daca e sa analizam ultimii ani, ONU nu numai ca nu a fost capabila sa ofere solutii proprii, dar autoritatea organizatiei este intr-o continua scadere. Asistam la ceea ce putem denumi hegemonismul american, in fata unei Europe indecise si incapabila sa-si gaseasca rezolvarile propriilor provocari. Din acest punct de vedere, statele care au acceptat recu noasterea independentei Kosovo spera sa fi gasit solutia pe termen lung. Nu stim daca e asa, e cert insa ca Europa istorica e roasa de multe adversitati si temeri, extrem de periculoase pentru ceea ce se doreste a deveni actuala Uniune Europeana. Pe termen lung, in cazul reusitei constructiei europene, independenta Kosovo nu are nici o importanta, ea va disparea intr-o Europa a regiunilor, lipsita de barierele nationale. Prin urmare, actuala pozitie a Romaniei este potential corecta, la fel cum, in final, recunoasterea de facto a Kosovo de catre Romania s-ar putea dovedi la fel de corecta. Prudenta este acum mai mult ca oricand necesara, cand pentru prima oara in ultimii ani Rusia ameninta cu o reactie militara Statele Unite. Pozitionarea Romaniei va trebui bine gandita tinand cont de toate aspectele pozitive si negative pe care le va implica o as