Confesiunile maestrului Marin Constantin, fondatorul corului Madrigal, la cei 83 de ani pe care îi împlineşte astăzi…
Confesiunile maestrului Marin Constantin, fondatorul corului Madrigal, la cei 83 de ani pe care îi împlineşte astăzi…
“Împrospătarea la distanţă de câţiva ani a unei părţi din Madrigal a presupus în permanenţă un concept şi o tehnică legate de necesara menţinere, eventual progresivă a performanţei artistice. Noi am rezolvat această problemă intuind şi realizând continuitatea specifică prin contiguitate spirituală şi tehnică. Amintirile cele mai dragi pe care le păstrez cu recunoştinţa publicului nu le pot numi la singular, ele sunt multe, îmi sunt scumpe şi rămân de neuitat. Deşi mulţi mă consideră «răsfăţat al viselor împlinite», eu le aştept în continuare... În cele trei volume: Viorel Cosma – «Constelaţia Madrigal», Iosif Sava – «Marin Constantin în dialog cu Iosif Sava» şi Grigore Constantinescu – «Madrigal sau magia sunetelor», m-am referit pe larg la sfânta poveste a naşterii Madrigalului.
Întrebarea pe care personal mi-am pus-o şi continuu să mi-o pun este aceea dacă desăvârşirea trebuie neapărat considerată perfectibilă. În principiu cred că nu. Dar asta nu mă împiedică să cred cu tărie că specificul neamului nostru românesc cuprinde şi potenţialul unor asemenea încercări sau mari cutezanţe... Muzica este viaţă reflectată sau (şi) transfigurată. Deşi nu-mi sunt proprii teoretizările, după «a înţelege» urmează «a şti». Şi după «a şti» urmează «a trăi» şi «a face», sub cupola binelui, eticului, esteticului, fără de care arta nu poate exista. De «înţeles», poate să «înţeleagă» oricine are capacitatea de a recepţiona corect, de a stabili conexiuni normale. «A şti» este cu totul altceva, ce alungă îndoiala sau teama. Oricând, interpretul îl reprezintă pe compozitor şi îl prezintă reactualizându
