Stabilirea datei alegerilor va anunta sfirsitul instabilitatii politice, insa viitoarea guvernare va fi ori una in stare sa faca minuni, ori un animal politic de povara. Cine se ofera? Desi cartile se fac neintrerupt cam de doi ani incoace, situatie amorsata mai dinainte de apetitul presedintelui pentru anticipate, inca nu exista nimic concret. S-ar putea spune ca toate partile beligerante se afla abia in faza de intimidare a adversarilor, iar cel mai bine acest lucru se vede in cazul PD (PD-L), pus deseori la colt de toti ceilalti. Partidului prezidential i se reproseaza populismul, desi mai degraba ii lipseste maturitatea politica in unele situatii. Daca ar fi avut-o, ar fi reusit sa evite capcanele intinse fara prea multa abilitate de PSD, prin care democrat-liberalii au fost impinsi relativ usor in derizoriu. Este cazul motiunilor promovate de ei si care, atunci cind au fost inregistrate in cele din urma in camerele parlamentare, nu s-au bucurat de sustinerea promisa initial de ceilalti actori de pe scena parlamentara. Cu toate astea, incapatinarea celor din PD-L de a lovi guvernul a ramas nestramutata, desi echipa lui Tariceanu pare ca si-a consolidat pozitia dupa fiecare confruntare. E drept ca PNL a dus o politica cel putin ciudata in ultimul an. Parasiti - mai bine zis lepadati - de aliatii de guvernare (PD), ei au incercat sa tina piept opozitiei majoritare, dar fara succes. Propunerea de majorare a pensiilor, de exemplu, i-ar fi adus alaturi de PD asta-toamna, in tabara celor potrivnici uriasei majorari, dar foarte repede liberalii au trecut cu arme si bagaje de partea PSD, promovind legea, chiar in lipsa resurselor palpabile de finantare. Tinindu-se strins de fotoliile ministeriale si sperind sa recupereze macar o parte din popularitatea pierduta, liberalii au fost nevoiti sa joace in continuare asa cum le-au dictat celelalte partide, in special PSD. Contr