C�teva �nt�mplări av�nd ca protagonişti copii, m-au făcut să scriu această tabletă. Aflu că o elevă din Botoşani, care şi-a c�ştigat prin muncă dreptul de a merge la un concurs de chimie, este �ntoarsă acasă chiar de la� scara avionului. Mai aflu că la un centru de susţinere a examenului de capacitate, un supraveghetor de sală, probabil unul dintre aceia care văd infractori �n orice şi �n oricine, a ţinut să ţipe şi să-i ameninţe pe bieţii elevi cam un sfert de oră, şi abia după ce şi-a făcut numărul le-a dat voie să �nceapă redactarea subiectului. Un preşedinte de centru de capacitate, luat dintr-o parte a judeţului şi dus �n alta, are pretenţia nebună ca fiecare şcoală să meargă la el acolo, �n parohia lui, pentru a le semna diplomele. Mai ştiu o pedagogă care a rămas şi acum la stilul şi metodele ceauşiste de a conduce viaţa din internat. Deoarece aceştia există, au nume şi iau salariul de la stat, le recomand cartea "Pasul pe loc" a lui Petru Lisievici, unde vor �nt�lni sintagma "SINDROMUL �NVĂŢĂRII EŞECULUI". Vom constata că acest sindrom este generalizat la noi, devenit un gen de patologie socială pentru copii. Mihaela Minulescu, de la Facultatea de Psihologie a Universităţii Bucureşti, explică, referindu-se la sindromul �n cauză: "Şi ce poate �nvăţa copilul azi? Că viaţa este un spaţiu �n care de pretutindeni poate fi lovit, că lucrurile nu stau la �ndem�na lui şi că este incapabil să le controleze. Astfel, de exemplu, �n şcoală va �nvăţa �n contactul cu adultul că este un incapabil prin sine �nsuşi, că, oric�t s-ar strădui, tot banul contează, şi nu dreptatea, că mereu trebuie să răm�nă �n gardă pentru că nimeni nu-i acordă cu adevărat �ncredere."

Autori: Georgică MANOLE

C�teva �nt�mplări av�nd ca protagonişti copii, m-au făcut să scriu această tabletă. Aflu că o elevă din Botoşani, care şi-a c�ştigat prin muncă dreptul de a merge la un con