Emilian Marcu Cand Dumnezeu vrea sa-l piarda pe cate unul dintre semenii nostri, ii ia mai intai mintile si apoi il lasa sa se descurce singur in bataia vantului si in susurul apelor...politice. Asa s-a intamplat mai anii trecuti cu liderii P.S.D.-ului aflat intr-o continua miscare tectonica, asa se intampla astazi cu fruntasii (suna frumos, nu-i asa?) partidului prezidential si de curand de familie (ce naste din pisica...) P.D.-L.-ului si intr-o oarecare masura si, de ce sa nu recunoastem, cu fruntasii si numai P.N.L.-ului.

Mai anii trecuti, daca aveai ghinionul sa te intalnesti pe strada cu un lider national sau local din P.S.D., trebuia sa treci iute pe partea cealalta, ca nici nu aveai loc sa treci de el si riscai sa fii aruncat in strada sub rotile unei masini, atat de plin de sine si de umflat in pene era. Acum, daca ai acelasi ghinion (si multa atentie, multi dintre lupi si-au schimbat doar parul, adica partidul) si intalnesti un lider P.D.-L. (constructie politica asemanatoare cu operatia de anus contra naturii) la fel trebuie sa procedezi. Treci cat mai pe departe. Nu stii ce ti se poate intampla. O anume implinire, mai mult fizica, de ai senzatia ca sunt gata sa plesneasca (asemenea broastei din poezia lui Tudor Arghezi) s-a cuibarit, pas-pas, in fiecare din ei. Suficienta, aroganta, mitocania, o falsa superioritate si inca multe alte atribute de parada le sunt asigurate de apartenenta la acest partid. Ciocoiasul de tip nou, democrat si... liberal, are sentimentul, dar si falsa senzatie, ca lumea a inceput cu el (Doamne fereste!) si ca se termina cu el. Are convingerea ca pe strada sau la intalniri publice sau private sta la brat cu Dumnezeu sau poate si mai sigur cu Zeus cel de Romania, nu cel din Olimp. Ce conteaza pentru el Olimpul, cand e atat de bine pe pamant ? Trei simulacre de alegeri m-au facut sa fiu sigur ca, acum, ciocoismul d