- Politic - nr. 40 / 27 Februarie, 2008 Partidele (oricare ar fi ele) sunt, in acceptia omului de pe strada, nici mai mult, nici mai putin, decat "o adunatura de profitori"; un grup de oameni _ ahtiati de parvenire si imbogatire _, o cale sigura de acces spre cascavalul puterii, pe principiul: "plecati voi, ca sa venim (tot) noi!". Spre aceste aprecieri converg spusele (chiar daca cu alte cuvinte) oricarui "om de rand", neimplicat politic. Din pacate… In Romania post-decembrista, in randul partidelor se intampla ceva foarte interesant: liderii lor au uitat (daca au stiut?!) care este menirea lor. Un partid este (ar trebui sa fie) o organizatie a societatii civile, fara scop de profit (deci nu o unitate economica), si care pregateste oameni pentru guvernare, la nivel local, national si international. Cand preia guvernarea _ intr-o comuna, oras, judet, tara sau la nivelul inca nefederal al Uniunii Europene _, membrii partidului respectiv identifica problemele "supusilor" (celebra agenda publica) si cauta _ ar trebui sa o faca! _ mijloacele cele mai eficiente pentru a le rezolva. Unii reusesc, altii nu. De obicei, cine nu reuseste este inlocuit la urmatoarele alegeri cu alta garnitura in care publicul (alegatorii, in fapt) investeste din nou o mare cantitate de incredere. Asa se intampla in toate statele cu o democratie consolidata. Adica, iei votul si dai solutii. Nu poti? La revedere! Pentru aceasta nu trebuie sa fii bogat, excesiv de inteligent. Poti sa fii politician daca intelegi acest mecanism, ai sprijinul partidului din care faci parte si convingi publicul ca tu poti face mai bine ce n-au facut altii inaintea ta. Or, la noi, in Romania, se intampla tocmai invers. Desi partidele (si unii politicieni) au "demonstrat", in decursul guvernarilor, ca au fost inlocuite de la putere, intrucat li s-au redus la cote minime cantitatea de incredere, agenda cetateanului fii