- Editorial - nr. 41 / 28 Februarie, 2008 Fenomenele iugoslav, in general, si cel kosovar, in special, care la ora actuala ne ingrijoreaza destul de mult, nu pot fi apreciate si pe deplin intelese fara o cunoastere mai atenta a istoriei intregului spatiu geografic in care ele s-au nascut, crescut si s-au dezvoltat Daca cercetam hartile antichitatii vom constata ca, pana la un anumit punct, istora acestor tinuturi este asemanatoare cu a noastra, a romanilor. Spatiul balcanic, ca si cel carpatic, a fost locuit, din vremuri imemorabile de marele grup etnic al tracilor, cu ramura sa ilirica, pe care istoricul grec, Herodot, il considera cel mai mare dintre toate, dupa cel al indienilor. Ca aproape intreaga Europa, Peninsula Balcanica a intrat si ea in componenta Imperiului Roman, cu un secol inaintea erei noastre, a suferit invazia barbara, dupa care, din anul 395, a intrat in sfera de influenta a Imperiului Bizantin. Slavii de sud, cu diferitele lor nuante, au aparut , tot ca popor migrator, in zona balcanica la inceputul secolului al VI-lea, unde si-au stabilit si vatra. Nu avem amanunte despre modul lor de viata de atunci si despre comportamentul adoptat fata de populatia bastinasa, dar faptul ca, in afara de albanezi, care-si revendica aceasta vechime, nu au mai ramas decat urme slabe de traci romanizati, indica un puternic proces de asimilare. Din ramura slavilor de sud sau jugoslavi , cum isi spun ei, sarbii s-au impus cel mai mult.Imperiul sarbesc creat in cateva secole de la venire si care se intindea pana la Marea Adriatica, cuprinzand si Macedonia, Albania si chiar mai mult, a pus capat, in secolul al XIV-lea, dominatiei bulgare in Balcani, regele lor erou, Stefan Dusan(1331-1355) devenind astfel imparat al sarbilor, grecilor, bulgarilor si albanezilor. Gloria aceasta a fost insa de scurta durata, pentru ca la 1389, turcii, in ascensiuea lor spre poarta Vienei