CAIUS DOBRESCU: "Vehemenţa cu care Parlamentul României s-a unit într-un gest de fermă condamnare a declaraţiei kosovare de independenţă revelează o profundă confuzie morală şi intelectuală."

Vehemenţa cu care Parlamentul României s-a unit într-un gest de fermă condamnare a declaraţiei kosovare de independenţă revelează o profundă confuzie morală şi intelectuală. Identificarea reflexă a Transilvaniei de astăzi cu provincia Kosovo ne arată consecinţele grave ale incapacităţii de a face, cu discernământ, analogii politico-istorice. Pentru a înţelege ce se întâmplă în Kosovo nu ajunge să ne raportăm la convulsiile politice survenite în Balcani şi în Europa de Est în ultimul deceniu şi jumătate, ci este util şi corect să luăm în calcul procesul general de creare a naţiunilor moderne în Europa.

Analogia istoric-corectă nu este aceea dintre lupta românilor şi lupta sârbilor pentru statul etnic, ci aceea dintre România şi Imperiul Austro- Ungar, la sfârşitul Primului Război Mondial. Situaţia provinciei Kosovo trebuie comparată nu cu situaţia Transilvaniei contemporane, ci cu aceea a Transilvaniei de la 1 decembrie 1918. Să nu uităm că această provincie a revenit României nu în virtutea continuităţii daco-romane, ci în baza principiului democratic conform căruia nu elitele nobiliare, ci majoritatea trebuie să decidă destinul unei comunităţi. Majoritatea ardelenilor fiind de etnie română, principiul a funcţionat în favoarea unirii cu Regatul României. Preeminenţa valorilor democratice a fost impusă atunci de Statele Unite, poziţia americană fiind absolut aceeaşi astăzi, în chestiunea drepturilor de autodeterminare ale naţiunii albaneze din Kosovo. Ceea ce înseamnă că punerea la îndoială a deciziei parlamentului de la Priştina echivalează cu discreditarea iresponsabilă a principiilor înseşi care au prezidat naşterea României Mari.

Pe de al