Ideea de a le lasa istoricilor osteneala de a descifra trecutul ii infurie pe politicienii de mai pretutindeni. Cel putin cei din tarile latine s-au dovedit pana in prezent foarte iritati de eventualitatea de a nu mai manipula istoria si pe istorici, lasand lucrurile relevante pentru domeniu in perimetrul stiintei. Scandalul manualelor alternative de la Bucuresti s-a soldat – o data cu intronizarea PSD la carma tarii – cu interzicerea utilizarii in scolile din Romania a manualului de la Editura Sigma, elaborat dupa toate normele ministerului si aprobat de expertii acestuia in 1999. In Italia lui Berlusconi, pe 11 decembrie 2002, Comisia de cultura a Camerei aproba o rezolutie care voia sa introduca instrumente si forme de control politic asupra manualelor de istorie. Protestau impotriva acestui derapaj al legislativului din tara lor Umberto Eco, Enzo Biagi, Claudio Magris, Giovanni Sartori s.a. Ceea ce se putea intelege din cele doua peripetii era ca, fie stanga, fie dreapta, orice putere politica isi atinge limitele propriei tolerante cand vine vorba despre manipularea trecutului. Probabil ca, in acest sens, teoria limitarii abuzului politic prin diverse parghii de control si cu instrumentele democratiei traditionale s-ar cuveni completata prin prevederi clare cu privire la impiedicarea interferarii politicului cu munca istoricului si, pana la urma, cu discursul insusi despre trecut.

Aventurile continua insa si in alte ambiante. La Chisinau, de curand, s-a decis schimbarea manualului de istorie destinat predarii la clasa a XI-a pentru motivul ca expertii care l-au elaborat au strecurat in text mentiunea ca "basarabenii vorbeau limba romana", aduc vorba despre "unitatea politica a poporului roman" si mentioneaza "colonizarea Basarabiei de catre Rusia". Fireste ca si acest manual a fost in prealabil avizat de ministerul de resort, fiind aprobat prin or