- Politic - nr. 41 / 28 Februarie, 2008 De mai bine de 15 ani vorbim de necesitatea reformelor, provocam dezbateri pe aceasta tema, ne place sa ne dam cu parerea despre reformarea unor domenii precum cel politic, educational sau economic. Cu toate astea, procesul reformarii reale este unul deosebit de lent, de multe ori el imbracand haina mimetismului pentru Occident, neatingand esenta domeniului vizat. Unul dintre domeniile cele mai vitregite din acest punct de vedere este cel al educatiei. Ministrii mai mult sau mai putin reformisti sau antireformisti s-au perindat la conducerea sistemului, interventia finala asupra invatamantului putand fi apreciata la aceasta ora ca fiind cel putin ingrijoratoare. Dezbaterea propusa de Cotroceni nu a avut sorti de izbanda, nu pentru ca politicienii, indepartati oricum de problemele esentiale ale populatiei, nu ar fi sesizat importanta ei, ci pentru ca au incercat sa pedepseasca un actor politic pentru comportamentul sau, luandu-i ca unui copil mic jucaria favorita din acel moment. Este la fel de grav, atat pentru presedintele Basescu, cat si pentru clasa politica inchiderea unui astfel de dialog. Revenind, nu de un Pact National are nevoie in acest moment educatia din Romania, ci de mult discernamant. Spun asta pentru ca nici simplificarea excesiva nu este o solutie, asa cum nici incarcarea extrema la care s-a ajuns nu este benefica. Cred, de asemenea, ca nici copierea unui sistem din restul Europei nu ar fi eficienta cata vreme, cu putine exceptii, si in Europa situatia sistemului educational este criticata. Putem invata din experienta celor care au avut rabdarea sa cladeasca un sistem de invatamant performant de-a lungul mai multor generatii, pentru a grabi procesul in Romania. Evident, solutia nu poate fi decat una globala ce implica asigurarea calitatii actului educational, finantarea eficienta si corelarea cu potentialul re