La Ateneul Roman a concertat Beate Bilinska. O pianista din Polonia. Concertul nr. 1 de Chopin si a doua/treia zi, ca in vremurile bune, un recital. Cap-coada, Bach-Busoni, Ciaconna din Partita nr. 2 pentru vioara solo, adica o transcriptie, plus niscaiva piese, nu se putea altfel, de Chopin – Trei mazurci, op. 50, Tarantella, op. 43 si Poloneza in la major, op. 20, doua preludii de Szymanowski si mult iubitele Tablouri dintr-o expozitie ale lui Mussorgski. Nu vrem neaparat sa facem aprecieri strict valorice si estetice ale interpretarii pianistei, ci sa atragem atentia asupra altor aspecte. Ale unui concert, ale muzicii, ale receptarii ei. Beate Bilinska este o femeie frumoasa; tinara si frumoasa.
Inalta, cu un corp superb de prezentatoare de moda, senina si zimbareata, o prezenta atractiva si ferice, dincolo de genul de muzica pe care-l practica. Costumatia ei de Mare Doamna a fost insa zapacitoare. Umerii goi, doar doua bretelute traversau curburile si rotunjimile umerilor si faceau legatura dintre partea inchisa a rochiei din lame stralucitor, cu un decolteu generos deschis in fata, si partea din spate extrem de adinc decupata, ce se incheia cu o funda gratioasa. Ce la rindul ei curgea discret pe elongatia unei coloane vertebrale demna de Marele nud al lui Ingres.
Frumoasa femeie careia marele pictor i-a adaugat citeva vertebre in plus pentru a accentua eleganta unui corp. La Beate Bilinska – si ne-am adus aminte si de frumoasa actrita Beate Tyskiewicz, ce facea furori cu decenii in urma, si de pianista Halina Czerny-Stefanska, marea interpreta a lui Chopin cu tot atita vreme in urma, ceea ce ne facea sa recunoastem, precum melomanul I.L. Caragiale, „Eu sunt un vechiu...“ – alte citeva bretele traversau spatele gol alcatuind un elegant caroiaj ce scotea mai bine in relief carnatia alba si pufoasa a pianistei. Brate lungi, „coapse fine de
