La sfatul unui prieten in care, mai ales in materie de carti, am toata increderea, incercam sa gasesc, pe la sfirsitul lui noiembrie, cartea Vechi maestri de Thomas Bernhardt, scoasa de Paralela 45. Fusesem prevenit ca se gaseste greu, mai precis, ca nu se gaseste. N-aveam timp sa bat toate librariile din oras. Am intrat la cea mai la indemina mie, „Mihai Eminescu“, linga facultate. Evident, librareasa nu auzise de carte. Nu e la raft, pe calculator nu apare.
Mi se spune, insa, ca o pot comanda, libraria avind si site (nici vorba sa noteze ea comanda si sa ma anunte cind vine, asta se poate la Paris, nu la Bucuresti: noi, doar on-line). Bine. Ca sa am cugetul impacat, intru si la libraria de alaturi, cea si cu papetarie. Acolo nu e calculator, vinzatoarele habar nu au de carte, „o fi fost, dar daca nu s-a vindut, am returnat-o“. Urc repede la catedra si intru pe site-ul librariei (recunosc, mai folosesc calculatorul de la „serviciu“ si pentru scopuri care nu sint legate de profesie). Renunt repede: inainte sa comand, ar fi trebuit sa ma inregistrez. Nu vad de ce: vreau o carte, nu sa devin client fidel sau mai stiu eu ce. Daca tot sint la calculator, ia sa comand direct de pe site-ul editurii, o fi mai simplu. Zis si facut. Intru pe site, gasesc cartea, mai aleg inca trei, umplu „cosul“ si incep sa completez formularul de comanda. Spre surprinderea mea, o rubrica imi cere profesiunea. Imi spun ca o fi optional, poate le-o trebui la niscai statistici, dar tot nu mi se pare normal sa-mi declin profesia ca sa cumpar o carte. Las loc liber. Ti-ai gasit! Sint instiintat ca nu am completat toate datele. O iau de la capat. Completez tot.
Trimit comanda pentru cele patru carti. In treacat, observ ca nu se face nici o reducere pentru comenzi direct de la editura. Ciudat: doar librariile iau comision mare, cumparind direct de la editor ar trebui ca p
