Demagogue: „one who will preach doctrines he knows
to be untrue to men he knows to be idiots.“
Henry Louis Mencken,
jurnalist
Niciodata in istoria Romaniei populismul politic nu a atins cotele de astazi si, din pacate, este inca departe de a-si fi atins limitele. Populismul nu mai inseamna acum doar a promova masuri populare si paguboase economic pentru tara pentru a capata voturile cetatenilor mai fara de educatie si usor de multumit cu pomeni. Populismul de astazi este in stare sa se autogenereze. Cei care-l practica sint gata sa creeze nevoi populare pentru a promite ca ei le vor rezolva, fara ca in mod real sa detina vreo pirghie. In acelasi timp arata catre Guvernul ajuns la fundul sacului (din cauza aceluiasi populism) ca nu este in stare sa le rezolve.
Exemplele sint de la cele tipice, de genul dublarea hazardata a pensiilor dintr-o lovitura, si pina la cele oarecum atipice, de genul taxei de prima inmatriculare. Este ca atunci cind o companie inventeaza o nevoie in societate prin simpla promovare a unui produs. („Stiati ca fara un anumit iaurt puteti avea probleme cu digestia?“). Este cazul ofertei care creeaza cererea, doar ca politicienii nu o fac pe banii lor, ci pe cei ai bugetului ce se gaseste lipsit de fonduri pentru proiecte majore de investitii: infrastructura in transport, sistematizarea agriculturii etc.
Rau este atunci cind demagogia se transforma in populism activ. Partidele lipsite de credibilitate nu doar vorbesc, ci si trec la fapte fixind agenda unui Executiv mult prea slab pentru a conduce dupa propriul sau program de guvernare. In mod egal, dar din pozitii si prin mijloace diferite, este ceea cea PLD-ul si PSD-ul le impun astazi, in precampanie, liberalilor. Partidele nu doar propun populism, ci il duc in Parlament, folosindu-se de motiuni pentru a se tine intr-un sah permanent si nu
