Plecam aseara de la serviciu, de pe Strada Reinvierii, strada ingusta, cu doua linii de tramvai si cate o fasie de asfalt pe laturi, plus un mic spatiu cu pietre cubice intre sine. Eram la volan. Aglomeratie mare, masini apropiate una de cealalta ca niste caini care isi adulmeca nivelul libidoului. Inaintam atat de incet incat aveam tot timpul din lume, si chiar imi mai ramanea putin, sa vad marca blugilor purtati de fetele-pietoni care ma depaseau. Primul a fost un Q7. Negru si foarte Audi. A tasnit din negura, a sfidat, pret de cateva secunde, tramvaiul care venea molcom, dar hotarat din sens opus, apoi s-a bagat in fata mea. Reusise sa fenteze cam 100 de metri de fraieri. Dupa trecerea tramvaiului, inainte ca eu sa apuc sa protestez, a rezolvat si celelate 200 de metri de constiinciosi resemnati la gandul ca sunt fraieri. L-au urmat, intr-un interval de citeva minute, un VW Touareg, un Fiat Ducato si o cohorta de Dacia Logan, deh, doar are si romanul patru roti si o caroserie care seamana a masina. Si atunci m-a apucat. Primul a fost un Mercedes cu doua usi. S-a strecurat in stanga mea, intre cele doua cai de rulare pentru tramvaie, fortat fiind de o autobasculanta care circula, cum ar zice politistii regulamentar, din sensul opus noua. Am lasat geamul si i-am rupt oglinda din dreapta cu o miscare ferma si precisa. Firele atarnand ca niste mate mi-au facut inima sa-mi tresalte de bucurie. Dar parca nu era destul. In spatele Mercedesului, se aliniasera, la fel de neregulamentar, alte vreo cinci masini, iar numaratoarea inca mai continua. Primului i-am spart parbrizul cu o piatra cubica smulsa cu unghiile din caldarim. N-a fost cine stie ce statisfactie pentru ca oricum era putin crapat. La cea de-a doua masina, un Matiz, am fost milos. I-am scris doar pe capota, cu un spray albastru, Ford. Pana sa ajung la a treia, o frumusete de Alfa Romeo 157, mi-a trecut pr