Renumite pentru virtuţile lor spirituale, mănăstirile sunt acele locuri minunate unde ne putem opri pentru a ne bucura de natură. Aflat în permanenţă în căutarea unui colţ de rai, omul Renumite pentru virtuţile lor spirituale, mănăstirile sunt acele locuri minunate unde ne putem opri pentru a ne bucura de natură.

Aflat în permanenţă în căutarea unui colţ de rai, omul modern îşi găseşte uneori liniştea făcând popasuri duhovniceşti la mănăstiri renumite, pentru a se bucura de harul lor sau doar pentru a-şi împrospăta aerul din plămâni. Mănăstirile sunt plasate în locuri ferite, curate şi bogate în vegetaţie, ceea ce face ca orice pelerinaj să devină şi o călătorie în mijlocul naturii.

Biroul de pelerinaj al Patriarhiei Române a ales traseele lunii martie ţinând seama de doi factori: vizitarea acelor lăcaşuri mănăstireşti care poartă hramul sărbătorilor religioase prăznuite în luna martie şi de opţiunile exprimate de pelerini de a vizita centre monahale străvechi, renumite pentru harul lor încă din primele veacuri creştine. Ultima zi a lunii oferă şi un traseu de şase zile ce include şi popasuri duhovniceşti peste hotare, în ţările vecine ortodoxe, precum Bulgaria sau Grecia.

Pe 9 martie, spre Mănăstirea Suzana Cei care vor participa, pe 9 martie, la pelerinajul făcut pe Valea Teleajenului vor descoperi, la o distanţă de 40 de km de Vălenii de Munte, într-un peisaj de vis, Mănăstirea Suzana, un impresionant monument al spiritualităţii şi al artei arhitectonice româneşti. Frumuseţea peisajului a atras mii de călători.

Dar o descriere emoţionantă a peisajului ne-a oferit-o Alexandru Vlahuţă, în urmă cu 100 de ani: "Suzana este aşezată într-o poiană frumoasă, pe o frunte de dâmb, sub care se asvârl în Teleajen pârâul Stanca din dreapta şi Epuraşul din stânga". În anul 1740, o credincioasă din Săcele-Braşov, Suzana Arşicu, a înălţat în ace