Felicitări Gabrielei Arsenie pentru o imagine senzaţională în presa românească
Poate că sînt un sentimental - şi de ce nu aş fi dacă pînă şi “fiara” de Lăcătuş a fost acuzată de sentimentalism? -, poate că am rămas unul din bucureştenii care iubesc Clujul unde au făcut armata, poate că nu sînt chiar un Mitică din Capitală, cum ne numesc ardelenii, oricum aş fi privit nu am nici o ezitare în a felicita secretariatul Gazetei pentru ideea de a pune pe prima pagină a ziarului de duminică fotografia lui Alpar Meszaros, antrenorul Universităţii, îngenunchind ca semn de mulţumire în faţa băieţilor săi. Poate că pînă în decembrie 2008, această foto realizată de Gabriela Arsenie va fi uitată (mai ştii ce va fi la Euro şi la Olimpiadă?), dar pentru mine ea e deja poza anului, ba chiar a tuturor anilor din ‘89 încoace. În presa românească nu a mai apărut o asemenea imagine patetică, poate şi mai “scandaloasă”, şi mai senzaţională decît un Ganea cu mîna la beregata unui arbitru. Patetismul nu e senzaţional în România - e un bla-bla. Încît nu e de mirare că de atîtea zile nu am citit nicăieri - nici în Gazeta noastră - nimic despre acest Meszaros, în afara declaraţiei lui de după meci, şi ea de un patetism care nu face rating: “Universitatea are tradiţie şi nu va muri niciodată”. Pe mine m-a şocat pînă în neuronii memoriei. M-am dus departe, în anii cînd făceam armata acolo şi duminica alergam, cu bilet de voie, să-i văd pe dr. Luca half centru, pe Ştefan Covaci în atac, auzindu-i în jurul meu pe ăi mai bătrîni evocîndu-i pe Coracu, pe Toni Dascălu cu care, ca de obicei, cei noi nu se comparau.
Revenind pe pămînt, la zi, mă întreb cine e acest Meszaros? Să fie cel care, acum vreo 20 şi ceva de ani, era antrenat de Remus Vlad şi juca lîngă Muzsnai şi Ciocan, cu Iasko în poartă…? Încă nu ştiu, nu vreau să fac politică în sport, dar e incontestabil că U Cluj - cu aces
