FOTOGRAME

Ai impresia că totul este în van. Viaţa ţi se scurge în faţa calculatorului prin care se vede lumea.

FOTOGRAME

Ai impresia că totul este în van. Viaţa ţi se scurge în faţa calculatorului prin care se vede lumea.

Ştirile sunt alarmante. Planeta se încălzeşte, războaiele sunt peste tot. Crime. Accidente. Dispar urşii polari şi pădurile. Rata sinuciderilor este ridicată în ţările civilizate. Ai de lucru. Proiectul trebuie predat astăzi. Ai rate la bancă. Cursul leului s-a prăbuşit. E o criză politică şi economică. N-ai mai avut un concediu adevărat de zece ani. Ce-o mai fi făcând mama? Vorbiţi la telefon, dar nu v-aţi văzut demult. Ai pe desktop o pădure la răsăritul Soarelui. De când n-ai mai văzut un copac adevărat? De când n-ai văzut cerul? Stelele nu se văd în marile oraşe. Alergi acasă. Ecranele străzii te strivesc cu reclame. Ai impresia că totul e un film în care tu joci propriul tău rol. Uneori eşti expertul financiar, alteori eşti mama, alteori eşti vecinul cuiva sau prietenul cuiva cu care vorbeşti la telefon. Plângi la un film. De ce plângi? Dramele virtuale ale televizorului îţi amintesc faptul că eşti în viaţă. Că ai putea trăi cu adevărat dacă ai avea timp. Eşti ocupat cu rolurile tale şi nici nu mai ştii cine eşti. Te uiţi dimineaţa în oglindă şi îţi pari străin. Ai o greutate în piept, care nu mai dispare niciodată. Ca şi cum ţi-ar fi frică de ceva. De ce ţi-e frică? N-ai timp să te gândeşti la asta, pentru că ai prea multe lucruri de făcut. Pentru că trebuie să te gândeşti la viitor. Iar atunci când nu te gândeşti la ceea ce urmează, în clipele de odihnă, te gândeşti la trecut. La cum a fost. Clipa îţi scapă printre degete. Unde este viaţa ta? Cine eşti tu, cel care joacă toate aceste roluri? Cel care aleargă, care gândeşte, care proiectează, care socoteşte, cel care-şi face griji?

@N_