„Evenimentul zilei“ demarează un serial despre procesul de comunizare a presei din România. Astăzi descoperiţi lumea care a dispărut sub tăvălugul roşu: marile ziare din perioada interbelică, trecute - violent sau treptat - pe linie moartă. Sursa: Rompres

EVZ vă prezintă, începând de astăzi, un serial despre cea mai neagră perioadă din istoria presei româneşti. Gazetăria a intrat, treptat, după 1944, în zodia comunismului. După 1948, când comuniştii au rămas singura forţă conducătoare a ţării, tabloul s-a colorat definitiv într-o singură nuanţă: gri. Ziarele au devenit simple mijloace de propagandă, iar presa interbelică - cu imperfecţiunile, dar şi mediul său concurenţial real -, o amintire. Chiar şi Corneliu Coposu a lăsat la un moment dat senzaţia că se va „adapta“.

Lumea care a dispărut

Presa interbelică a fost împărţită între gazetele neafiliate politic şi jurnalele oficioase ale partidelor, care erau răspândite şi populare (exemplele clasice fiind „Dreptatea“, care propovăduia ideile PNŢ, şi „Liberalul“, al Partidului Naţional Liberal). Cel mai important cotidian de pe piaţă era „Universul“, ziar de dreapta condus în toată perioada dintre cele două războaie mondiale de Stelian Popescu. De cealaltă parte a baricadei ideologice, „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ se prezentau ca ziare de stânga, care încercau din greu să ţină piept puterii financiare a „Universului“.

„Stângiştii“ (moderaţi) militau pentru evitarea exceselor de limbaj, dar şi pentru extinderea cât mai largă a drepturilor cetăţeneşti. Cele două cotidiene au fost suprimate în 1937 de guvernul Octavian Goga (instalat abia de o zi!), „Adevărul“ revenind după o absenţă îndelungată. Tabloul competiţiei dintre „Universul“, „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ era completat de câteva apariţii jurnalistice care au dat culoare peisajului din presa interbelică: „Cuvântul“ şi „C