Vorbitorii pe care i-am ascultat la intalnirea In memoriam Iosif Sava organizata in Aula Palatului Cantacuzino pentru a marca implinirea a 75 de ani de la nasterea sa mi-au dat puternica senzatie ca Iosif Sava exista in fiecare dintre ei.
Fie ca era vorba despre Mircea Albulescu, Sorin Dumitrescu, Marina Constantinescu, Dan Puric sau altcineva. Au si cantat in acea dimineata de duminica pianistii Roxana si Valentin Gheorghiu, violoncelistul Marin Cazacu acompaniat de Steluta Radu, violonistul Alexandru Tomescu acompaniat de tatal sau, Adrian Tomescu, sau Corul Madrigal, care a colindat multe meridiane ale lumii insotit fiind de Iosif Sava.
Alaturarea catorva dintre gandurile celor care au vorbit in acest februarie despre Iosif Sava este, cred, sugestiva.
Mircea Albulescu spunea: "L-am iubit. Eu, pentru tot ce este el - remarcati spun este, nu a fost - si el pentru simplul fapt ca taica-meu a fost muzicant. El este un om extraordinar. O specie rara in lumea culturii romanesti. Este ceea ce numesc eu un cronicar. In al doilea rand a fost omul care pe foarte multi dintre noi astia, mai putin... ne-a facut sa intelegem ce a fost Bach, Beethoven si asa mai departe".
Sorin Dumitrescu a fost mai direct in afirmatiile lui : "Iosif Sava a fost un mare agent al identitatii nationale, al neamului asta, dar nu intr-o maniera etnicoida, ca sa spun asa. Ci dintr-o perspectiva puternic europeana pe care o daruia prin muzica. In conditiile tarii noastre, aflata in grava criza axiologica, el facea ordine in permanenta. Ne-a pierit un realizator. Inainte se numea ispravnic. Ne-a pierit un ispravnic cultural si de atunci suntem nu mai putini, ci mai descoperiti".
L-am ascultat cu placere pe actorul Dan Puric imitandu-l pe inimitabilul Iosif Sava, asa cum o facuse in urma cu ani si de fata cu el, dar si vorbind incitant: "Iosif Sava era un pescar
