Puneţi pe seama faptului că v-aţi născut toamna slăbiciunea pentru acest anotimp fascinant. Poezii, frunze presate în corepondenţă, ţinerea unei bune şi sensibile evidenţe a amintirilor care s-au strâns în ani, valorificarea lor în folosul sufletului, în puterea lui de a îndura şi bune şi rele, interesul şi plăcerea de a le împărtăşi, de a le mărturisi, mai ales copiilor. Versurile din scrisoarea dvs. cu amintiri sunt, de aceea, potrivite, poate, pentru un demers editorial pregătit însă cu foarte multă grijă. Vă depănaţi viaţa, faceţi un bilanţ, readuceţi la suprafaţă o lume străveche a cărei valoare nu o mai cunosc decât puţini. E meritul dvs. de a o păstra, prin intermediul paginilor scrise cu simplitate, într-un circuit restrâns prin aceea că indivizii care o apreciază sunt tot mai puţini.

Eu vă mulţumesc pentru că aţi făcut efortul de a mi-o arăta, spontan şi necondiţionat. însemnările dobrogene, istoria, preocupările în restrişti dar şi în bucuria de a petrece cu demnitate a omului încercat din vremuri... vă asigur că v-am înţeles, cred, întru totul. Transcriu un mic fragment din povestirea dvs: "Despre acest colţ de rai, comuna Pecineaga leagănul copilăriei mele, despre viaţa şi frumoasele obiceiuri, despre oamenii vrednici şi voioşi, se poate vorbi până în momentul când a fost descoperit de N. Ceauşescu, care cu sadism a declarat comuna, cuib al chiaburilor şi exploatatorilor şi a hotărât să fie prima comună colectivizată sub numele de Gospodăria colectivă Gh. Doja. Acela a fost momentul când i s-a semnat certificatul de deces după o lungă agonie. Am fost multe familii dislocate şi împrăştiate în toate colţurile ţării, gospodăriile naţionalizate, iar gospodarii care s-au opus colectivizării au fost ridicaţi şi aruncaţi în puşcării, unde au fost ţinuţi fără să fie judecaţi ani de zile. Exemplu este tatăl meu. Cei mai bătrâni şi bolnavi, obosiţi de muncă ş