In timpul primilor doi regi ai Romaniei, functiona deja, de ceva vreme, in centrul Bucurestilor, pe strada Pitar Mos, Manastirea catolica Sfanta Maria, asa-numita "a maicilor engleze" sau "a domnisoarelor engleze".
Cladirea destinata ei exista si astazi si functioneaza ca si centru de documentare al Ministerului Sanatatii, dupa ce, in urma nationalizarii comuniste din anul 1948, a fost mai multi ani sediul unei scoli postliceale de asistente si asistenti sanitari. Fosta manastire este totodata martorul exceptional al unei intregi istorii a regalitatii Romaniei si a societatii de atunci. Arhiepiscopul romano-catolic de Bucuresti Raymund Netzhammer, aflat in scaun intre anii 1905 si 1924, stia ca lacasul fusese intemeiat pe la 1850, detinuse un rol social si spiritual deosebit in viata elitei Capitalei si, prin latura scolara foarte solicitata in tot timpul functionarii lui, avusese un efect formativ aparte pentru mai multe generatii de tinere din Bucuresti, pe o durata de aproape un secol.
Ca dintr-un stup de albine, Manastirea Sfanta Maria era rodul "roirii" de la jumatatea secolului al XIX-lea a Manastirii de la Nymphenburg, de langa Munchen.
Jurnalul despre care am mai scris in aceasta rubrica, datorat arhiepiscopului Raymund Netzhammer, consemneaza evenimente legate de manastire, in cele cca 1.500 de pagini ale celor doua volume aparute in romaneste in 2005, de peste 75 de ori (in jurnalul propriu-zis si in documente). Notez acest detaliu ca pe unul elocvent statistic pentru rolul foarte important al lacasului amintit.
Evenimentul cel mai adesea evocat in legatura cu manastirea este prezenta regilor - mai intai Carol si apoi Ferdinand - la slujbele duminicale si la cele importante de la Sf. Maria. Era totodata, in multe cazuri clar consemnate de arhiepiscop, prilejul, dupa liturghie, al unor discutii privind evenimente contemporan
