Se spune ca avem doua urechi si o singura gura pentru ca ar trebui sa ascultam mai mult si sa vorbim mai putin. Daca ne uitam insa spre intamplarile din Liga, vom vedea ca nenumarate personaje par a sta intr-o singura ureche, cam beteaga, si par a slobozi vorbe din cel putin trei guri.
Cine?… Ce?... Ha?
De departe, cel mai gures reprezentant al fotbalului nostru este patronul Stelei. Are opinie despre orice, calificative pentru oricine, injurii bine tintite si glume de ograda cat cuprinde.
Iar cand Dica, unul dintre cei mai importanti jucatori ai echipei sale, ajunge sa faca o conferinta de presa in care ii ataca practicile, atitudinea si declaratiile, Becali se dovedeste surd la mesajul fotbalistului.
Tot pe linia tramvaiului 41, dar in Giulesti, o problema asemanatoare: debit verbal mare, auz beteag rau.
Burdujan, un tip retras de felul sau, a pus cateva vorbe uscate pe focul unui scandal. Replica a venit cu rapiditate si consistenta maxima: trecerea la echipa a doua, dare in judecata, declaratii cu duiumul in presa din care sa reiasa ca omul nu stie ce vorbeste.
In rest, nici o discutie cu jucatorul in care sa i se explice de ce nu joaca, nici o intelegere a mesajului fotbalistului dupa izbucnire, nici o intrebare, macar retorica, legata de desele asocieri dintre Rednic si comisioane.
Bani multi si un pic de inima
Mai mult, in ciuda potopului de vorbe, comunicarea celor doi cu diversele lor publicuri - jucatori, ziaristi, fani etc. - a fost una mai degraba contabila.
Becali a anuntat ca si-a aratat aprecierea fata de Dica prin marirea contractului cu vreo 40% si prin impumutarea cu bani, iar Rednic s-a aratat dezamagit de gestul lui Burdujan, mai ales ca i-a dat bani in plus la prime si i-a gasit un contract baban afara.
Pacat. Mai ales ca
